Cum fiecare picătură
ce-ţi alunecă pe buze
atât de crud ignoră
a limbii-ardentă pasiune?
Cum mii de unde reci de vânt
îţi mângâie suav obrajii,
dar nu-şi cântă al lor gemut
peste-al tău tacit sărut?
În cascade de cuvânt
te afunzi ca un expert
dar rămâi atât de mut
la al sorții viu concert.
Cum poţi să fii aşa cum eşti?
Să minţi fără să clipeşti…
Să trăieşti
fără să-ţi doreşti
să mă cunoşti?

Leave a comment