Am o satisfacţie bizară când văd locuri pustii…mai ales câmpuri în construcţie sau şantiere în lucru…

Mă linişteşte peisajul…nu ştiu de ce. Deşi nu e chiar cel mai liniştitor loc posibil. Praf, picamăre, scărţâieli de fiare şi feţele obosite ale muncitorilor. Azi ieşisem de la cursuri (apropo, mă mai duc şi pe-acolo din când în când..:P ) şi uitându-mă la şantierul ăla dinspre gura de metrou de la Politehnica am avut senzaţia asta de relaxare….la dracu’! Ce ciudată sunt! :))

Şi fiecare macara îmi produce inevitabil senzaţia aia de adrenalină, când mă văd făcând bungee direct de pe vârful cel mai înalt al macaralei. :X

Ce drăguuuţ!

Şi după toate astea mă gândeam…cred că dacă o să ajung vreodată să vizitez un deşert….hmm

Sau dacă o să fac bungee după o macara…. uhuu