Iar n-am somn. Futu-i MM!! Mă străduiesc să nu dau în paranoia…am atâtea tâmpenii în cap…și nu pot să scriu nimic. Adică pot să scriu…nimic, nimicuri…mă enervează la culme starea asta…mă consum și-mi storc toți creierii, și NIMIC! NIMIC, BPL! Mă gândesc la chestia asta dintre mine și el…e foarte tare! Extraordinar de super minunat! Fascinant de incredibil de exagerat de fenomenal! Aberații, când de fapt altceva mă frământă. Mă frământă pătură asta portocalie și stresantă pe care am cumpărat-o din Ikea și acum mi s-a pus pata pe ea și i-aș da foc. “psycho”, gen. “how long is this going to take???!!!”, gen. “de ce pula mea încă mai simț nevoia de ceva în plus când totul e atât de bine”, gen. ah, stai, că el este la mama of the Dracu’, la jdemii de milioane de catralioane de kilometrii și este foarte ok și super minunat de bine acolo unde este el. Și, la naiba :-j si eu sunt fascinant de incredibil de exagerat de fenomenal de bine, dar sunt atââât de plictisită și îmi vine să bat pe cineva. dar cineva nu-i aici. Să te fut. Unde plm ești? Și de ce dracu ești acolo? Nu mai pot de nervi, nu mai suport nici laptopu asta, nici cd-u asta cu buddha bar care lălăie singur de nebun de atâtea ore. Să-mi bag pula și-n covoru ăsta urât pe care mi l-a lăsat sărăcia asta de proprietar…ce mă bucuram eu că are un aer exotic…pe naiba! Nu seamănă ăsta a covor exotic nici dacă stă un canibal pe el. Și ce căcat de apartament mai e și asta, fără bucătărie auzi….mă mut! Ce căcat mai e și asta! Mă mut de aici. Mă duc până la naiba, să mai bem un pahar de ulei încins, ca pe vremuri…ah, ce vremuri….când eram doar eu cu el și râdeam unul de altul…ce îmbrățișări leproase îmi dădea el dimineața….po-e-tic!! Și de ce trebuie să suport toate astea? De ce căcat?! Că m-am săturat. E bine, e foarte bine, super minunat….dar de ce pula mea ești acolo? Nu! Nuu!! Nu! Nu e greu să fie ușor, așa cum nu e rău să fie bine! Și totuși…de ce e atât de greu și rău în seara asta? Ieri eram mai bine…mă gândeam pașnic la distanța asta nenorocită…gândeam că într-un fel e bine, că nu sufocă nimeni pe niiimeni și are fiecare treaba luuui, lucrurile luuui de care nu se poate despărțiii… Eu de ce nu mă pot despărți, să mă gândesc……știu! Nu e nimic de care să nu mă pot despărți. Chiar nimic. Am pierdut atâtea lucruri și atâtea persoane. Dar pierdut de tot. Mai rău decât dacă ar fi murit. Ma-ca-bru! De-zas-tru-os! Aș putea oricând și oriunde să o iau complet de la zero. ZERO BARAT! Dar e mai complicată altă treabă, cum ar fi aia de-a găsi pe cineva care să facă același lucru….nici nu știu dacă trebuie să facă același lucru…totul de la zero….? Cum să uit de toți și toate? Cum să lase baltă pe toată lumea. Nu-i frumos….atunci ce căcat o fi bine să se întâmple ca să fie bine?? Deci cum zic…cred că trebuie să fumez ceva cât de curând, să mă ies din starea asta…”Îmi pare rău dar trebuie să dezamăgesc din când în când. Ăsta sunt eu…e greu de înțeles și pentru mine. N-am niciun motiv. Nu știu când. Nu știu cum. Și chiar nu știu de ce…”
Iar n-am somn.