castel

Am tot mai des zile în care, profund scăldată-n nepăsare, privesc senin cum se destramă ‘ntreg castelu-mi din alamă. Dar am şi momente când mă găsesc pe jos plângând, din motive neştiute sau visări nepetrecute. Azi sunt goală înăuntru, n-am Iubire să mă umplu. Poa’ să moară, poa’ să-nvie; ce-o să fie o să fie. Read more