~ of sunshine and storm ~

atâtea…prea puțin..

Cât de repede trece timpul…

cât de repede trec și oamenii.

Cât de multe lucruri nepotrivite din trecut

ar fi perfecte în prezent.

Câte vorbe s-au spus

și-au rămas în aer…

Câte sentimente au fost

și s-au irosit.

Cum vedeam lumea atunci

și cum o văd acum,

cum credeam atunci

și nu mai cred acum.

În câte lune pline

m-am văzut numai pe mine.

Câți nori mi-au trecut pe deasupra capului…

tot atâtea speranțe am avut.

Căutam lumina în fiecare umbră…

Și încă vreau ceva…

Altceva…

ACEL ceva…

plm

One response to “atâtea…prea puțin..”

  1. La fel de bine însă…

    * Nu tot timpul trece repede, după cum sunt şi oameni încremeniţi în timp;
    * Câte lucruri bune din trecut n-ar fi azi greşite?;
    * Câte simţăminte au fost şi încă mai sunt…
    * Caută lumina umbrelor în continuare. Şi odată cu ea, apare acel ceva…cineva…plt

    Like

Leave a comment