Cât de repede trece timpul…
cât de repede trec și oamenii.
Cât de multe lucruri nepotrivite din trecut
ar fi perfecte în prezent.
Câte vorbe s-au spus
și-au rămas în aer…
Câte sentimente au fost
și s-au irosit.
Cum vedeam lumea atunci
și cum o văd acum,
cum credeam atunci
și nu mai cred acum.
În câte lune pline
m-am văzut numai pe mine.
Câți nori mi-au trecut pe deasupra capului…
tot atâtea speranțe am avut.
Căutam lumina în fiecare umbră…
Și încă vreau ceva…
Altceva…
ACEL ceva…
plm

Leave a comment