Altceva ce mă frământă: eul, viaţa, mintea umană…

Cred că viaţa este defapt un răgaz…un timp în care să te analizezi, să ajungi să te cunoşti. Dar dacă am fi cu toţii preocupaţi doar de propria persoană, unde s-ar ajunge?

Cum să ne cunoaştem sinele cu adevărat? Suntem străini cu noi şi între noi.

Farmecul vieţii: persoanele pe care le cunoşti şi persoanele pe care nu le vei cunoaşte niciodată.

Singur nu ţi-ai găsi minţile. Nu te-ai dezvolta, nu ţi-ai pune întrebări existenţiale. Nici măcar n-ai exista…

Avem nevoie unii de alţii.

Am nevoie de tine.

Fără voi aş fi nimic!