Sunt multe lucruri interesante pe care aş vrea să le studiez…dar n-am timp.

Sunt locuri pe care aş vrea să le vizitez…dar nu este timp.

Sunt persoane pe care le-aş vrea lângă mine, să le spun “te iubesc”, să mă facă să zâmbesc…dar n-am cum, nu au timp.

Sunt sentimente pe care vreau să le trăiesc, odată, şi-nc-odată, şi-nc-odată…dar nu pot, le trebuie timp.

Sunt persoane pe care le-am rănit. Le-am lăsat cuţitu-nfipt ca amintire, cu sângele în cascade; şi-aş vrea să le cer iertare…dar nu chiar acum…să mai treacă un timp…

Sunt flori pe care nu le-am mirosit, păsări pe care nu le-am auzit…şi le-aş vrea pe toate într-un cadru exotic, de apus…dar nu acum…în timp.

Sunt copii ce-aşteaptă să-i nasc, nepoţi să-mi spună “Buni’ “, fraţi să-mi zică “soro’ “…dar, sincer, nu pot acum. În alt timp!

Sunt copilării pierdute ce mă trag constant în nostalgii…şi-atunci…cum să am timp?

Sunt prea ocupată cu nimicurile astea.

După ce termin…termin la timp.