După o lungă zi de întâmplări, treceri-peste, îndoieli şi răzgândiri am rămas doar eu şi orgasmele mele.

Ne gândeam…dacă tot am profitat unele de celelalte, de ce n-am face-o în continuare…?

N-am face-o mai bine!

Pentru că ele, deşi sunt OK, mi-au provocat repercusiuni sentimentale cu rădăcini spinoase adânc înfipte în grădiniţa sufletului.

Ne bucuram teribil când ne întâlneam…euforia noastră putea schimba lumea în mai bine.

Cu toate astea..după ce ne făceam onorurile şi ne povesteam de una-alta, intervenea între noi aceeaşi răceală, aceeaşi distanţă apăsătoare.

Mă gândeam…ce-au orgasmele astea cu mine…? Nu mă lasă să trăiesc…

Şi-apoi începeau să-mi zică pe un ton răstit: “ Da` ce?? Noi suntem prietene doar de ocazii, aşa?? Și dacă tot pretinzi că-ţi suntem prietene, de ce nu ne-ai făcut cunoştinţă cu toţi prietenii tăi…?”

Şi le-am întrerupt:

“Măăă fetelor! Ia`, gura! Că eu gândesc aici, nu voi! Vă fac cunoştinţă cu cine cred eu că e mai bine pentru mine!   Că voi, şi-aşa, veniţi şi plecaţi cum aţi vent!”

Şi s-au supărat…cică nu le sunt prietenă cu adevărat.

“Da’ bine fetelor, ce pula mea, cum ar fi să vă fac cunoştinţă…cu toată lumea!!  Hai că sunteţi chiar nesimţite!”