~ of sunshine and storm ~
Cazi în gol
şi, pas cu pas,
cutreieri iar cărarea
amintirilor ce-au rămas.
O muzică pustie
îți bântuie afon în suflet…
Ea e val sublim de grație,
tu – o baltă de regret.
Tu eşti vid
şi ea-nfloreşte.
Cenuşă răscolită,
de ce nu te mai iubeşte?
Foarte interesanta, felicitari! Imi place!
LikeLike
De ce nu îl mai iubeşte
e,
probabil, decisiv,
pentru ea falsă dilemă.
Repetă după mine:
“nimic impulsiv, nimic impulsiv”.
S-a făcut din mugur floare
şi
în vaga-i existenţă
n-a lăsat
să se-ntrevadă
seducătoarea-i demenţă.
Banal şi trist.
Nu?
Pierderi colaterale
cu sânge alb
pierdut şirag.
Drumul devine cale.
:)
LikeLike
Poeziile tale îmi smulg mereu același tip de zâmbet. Nu știu cum să îl descriu…cred ca 50% admirație, 50% ego tickle.
:)
LikeLike
E bine. Dar ştii şi tu că pt orice ne-ipocrit de pe lumea asta, faptul de a face pe cineva să zâmbească se răsfrânge în mod absolut egoist asupra lui însuşi. Carevasăzică, când zâmbeşti, zâmbesc. Că-nseamnă că am putut să te fac să zâmbeşti.
Pricepi ceva? :))
LikeLike
Înțeleg chiar foarte bine…și egoul meu îmi joacă aceleași feste :D
LikeLike
Gaea Nada 
Leave a comment