Când eram mică am avut un loz.

De fapt, l-am avut din naştere.

Îl avem cu toţii în suflet.

Oameni inteligenţi dar avizi de putere şi bani l-au numit “sfântul duh” sau “îngeraş”…

Eu îi spun loz.

L-am purtat cu mine toată viaţa. Ştiam că e cu mine, că mă urmareşte peste tot şi că-mi poate fii de folos într-o zi, ştiam că-mi poate face bine şi că mă poate ajuta.

Am crescut şi am devenit din ce în ce mai tentată să-l folosesc…

Vedeam în fiecare zi tot mai multe motive de îndoială şi vedeam prea multă durere în lume.

Mi-a luat ani buni de contemplare pentru a putea lua o decizie.

În final m-am hotărât: nimic de bază în viaţa mea, mereu în cumpănă şi în cădere liberă…n-am ziduri înalte să mă apere de ploi…am înghiţit fiecare picătură de ploaie şi am suferit cât şi pentru alţii….îmi voi lua viaţa în propriile mâini!

Am devenit femeie!

Am devenit om!

Am început să gândesc altfel…

Sunt tot singură ca întotdeauna…

Dar am depus lozul la loterie!!

La loteria sufletelor.

Cică au o ofertă acum ce n-o pot refuza. Un premiu foarte mare!

Mi-am pus toate speranţele în acest loz!

Şi sunt foarte nerăbdătoare să aflu că eu sunt câştigătoarea.

E ziua extragerii!

Nimic mai mult decât totul pentru mine!

Aştept…aştept…aştept….

“Şi câştigătorul este:…..!!!!”

Muşchi ce forţă exercitaţi!! Ochi ce lumină ascundeţi !! Inimă ce ţi-ai oprit bătaia !!

Eu sunt câştigătorul !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Cum???!!!!

Cât de minunat!!

E minunat!!!!!!!!

E minunat!!!

E minunaaaaaaaaaaaaaaaattt!!!!!!!!!!!

Nimic nu mă mai interesează….premiul este al meu!

Am câştigat premiul cel mare!

Sunt miliardară în sentimente !

Vă mulţumesc!