Măcar nu sunt răutăcioasă şi cârcotaşă ca tine şi nu mă iau de nimeni aiurea, inventând fapte ce nici n-au văzut lumina zilei…

Eu nu iniţiez constant rocade sentimentale şi nu driblez cu cuvinte doar ca să te rănesc!

Problemele mele le păstrez pentru mine, contrar discursurilor tale înfocate despre felul în care “fac pe victima” sau “fac pe proasta”. Doar pentru că am făcut prostia de a-ţi destăinui atâtea lucruri despre mine nu înseamnă că se cuvine să le arunci în discuţii de fiecare dată, ştiind exact unde să dai pentru efecte optime…şi n-ai niciun drept, ABSOLUT NICIUN DREPT să mă cataloghezi sau să spui ceva urât despre mine !

Eşti prea orb ca să vezi adevăratele lucruri frumoase în viaţă sau ca să faci ceva bun, măcar pentru tine… Eşti prea laş ca să-ţi asumi orice fel de responsabilitate, mult prea delăsător ca să duci vreodată o treabă la bun sfârşit. Nu-mi conturez păreri aşa de repede cum faci tu şi nu cataloghez atât de brutal pe nimeni. Fiecare are un motiv pentru ceea ce face şi ceea ce este…ştiu că întotdeauna e mai mult decât se vede în aparenţă…şi nu eşti doar atât, dar atât te rezumi a fi….şi eşti din ce în ce mai puţin.

Eu nu fac rău voit nimănui…deşi rănesc şi ştiu asta, nu o fac intenţionat şi nici din neatenţie sau “nesimţire cruntă”…ştii şi tu că nu poţi fii pe placul tuturor!

Cine se simte rănit de către mine înseamnă că nu mă înţelege, înseamnă că nu e destul de puternic spiritual sau destul de relaxat ca să guste subtilităţile mele.

Nu încerc să schimb pe nimeni, ştiu că perfecţiunea nu există. Accept lucrurile aşa cum sunt…şi-mi place să descopăr în fiecare zi ceva nou, sau o nouă perspectivă a unui anumit lucru.

Sunt egoistă uneori şi încăpăţânată, directă şi sinceră, foarte relaxată sau foarte frenetică, prea tăcută sau prea gălăgioasă, îmi rod mereu unghiile, mă scobesc în nas de faţă cu alţii, răgâi după ce beau bere sau Cola, îmi place ca din când în când să-mi acord momente de lene pură şi comoditate, îmi place să meditez în singurătate şi uneori să mă cufund în propriile-mi gânduri negre, îmi place să culeg bălării de pe câmp:)), să mă urc în copaci, să privesc norii ăia albi şi pufoşi, îmi place să dansez şi să cânt, sunt sarcastică şi-mi place umorul sec. Ce po’ să-i faci…?!

Nimic nu po’ să faci…poţi doar să accepţi şi să începi să apreciezi fiecare om pentru ceea ce este…pentru că sunt mai mult de atât…mult mai mult…şi pot fi exact cât vreau eu şi se merită să fiu în funcţie de cei ce mă înconjoară…iar în preajma ta merită doar să tac şi să privesc în gol.

…

“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină –
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.”

(Lucian Blaga, 1919)