Mi se întâmplă destul de des să mă viziteze zeul inspiraţiei tocmai când n-am nicio posibilitate să notez ce-mi spune. În metrou, pe WC, când fac baie, când mă grăbesc teribil, când sunt în vizită sau plecată de acasă şi nu am pe ce să scriu….

În fine, ideea este că în astfel de situaţii iau telefonul şi notez acolo.

Buuuun.

Dar de cele mai multe ori mă aleg doar cu mesageria plină de fraze aberante pe care oricum a doua zi nu le mai înţeleg. Să nu mai zic ce idei îmi sparg capu’ când mă întâlnesc cu Mary…mamă şi ce chestii interesante, câte răspunsuri la întrebările mele existenţiale….şi notez câteva cuvinte ce-ar trebui să-mi reamintească întreaga idee a doua zi…da’ p*la! Mai ştiu eu exact ce vroiam să spun despre “unisex party” spre exemplu…? În afară,poate, de nişte perversiuni…

Sau despre “fantezie techno”…

“băi săracule care eşti tu sărac şi mănânci şaorma dă Paşte” – asta parcă am scris-o de Paşte…eram foarte indignată pe nişte unii care făceau coadă la şaormărie, ÎN ZIUA DE PAŞTE! Uite aşa…

“trebuia să simt” – eram uimită cum ceva ce în mod normal m-ar fi emoţionat foarte tare m-a lăsat complet rece…şi-mi părea rău, să-nțeleg.

“stai jos şi ascultă cum se naşte viaţa. Moaşa muzicii pe Pământ: DJ-ul” – asta ştiu, eram la Skream în Fabrica :x ( I’m going in….I’m doin it….oh I hope that you…could understaaaaand )

“asta e muzica pe care o aud când visez” (The Streets – Blinded by the lights )

“colecţionarul de amintiri” – cea mai recentă. Ieri, ziceam că eu văd în fiecare relaţie eşuată doar o nouă experienţă şi că in the end mă bucur că am rămas cu o amintire frumoasă sau cel puţin nu mi-am reprimat sentimentele…

Fiecare din frazele astea ar fi urmat să fie dezvoltate în mici esee aberante…maybe some other time…