Sunt o prezenţă ciudată.

Ca o scânteie, un crin în iarbă când zâmbesc şi totuşi…cărbune stins şi ciuline în trifoi când faţa mi-e acră de nepăsare şi dezgust.

Văd efectul pe care îl am. Şi mi se pare pur şi simplu magic!

E şi mai fascinant să mă gândesc că toţi suntem aşa din afară.

Afară e aer curat. Curat, curat, jur…promit!

Îţi umple plămânul obosit de viaţă cu roua proaspătă a florilor de colţ, îţi spală stomacul jegos cu seva vie a pădurilor.

Ce piele de panseluţă natura ţi-a dat…şi tu?? Ce faci?

Ce ochi minunaţi şi schimbători ca cerul…şi tu la ce te uiţi??

Ce om complex şi fascinant eşti tu, oricine ai fi!