E un basm din aşternut.

Pitt

September 8, 2009 at 9:04 pm

Just beautiful :)

LikeLike

exasperat

January 8, 2011 at 10:37 pm

Întâlnirea (I)

Frumos tare tot ce-ai spus. Permite încă-un intrus
Că veni vorba-n părere de asta cu prima vedere.

El citind zelos ziarul, ea prietenă cu barul;
El un Jack cu două cuburi, ea un mix din două tuburi;
El Chanel, ea Vivienne;
El brunet, ea cam înaltă;
El simţind coloana rece, dând să plece
se opreşte cu ochii pe ochii ei. Pfff…scântei!
Îşi face curaj şi lasă
cuburile seci pe masă.
Nu e genul de curaj care-i place. Ba din contră-
ar vrea să fugă. E ca un laş în miraj.
Merge apăsat la bar. Optimist, îşi spune-n gând:
“În zadar”.
Ea e rece, iceberg pur.
Dă impresia perfidă că n-o doare nici în cur.
Numai că ajuns acolo, la un pas de pasul ei, brusc se schimbă tot macazul –
Sângele n-o mai ascultă şi-i înroşeşte obrazul.

*va continua

LikeLike

exasperat

January 9, 2011 at 1:52 pm

Vrea să-şi tragă două palme –
Unde-s minutele calme
dinainte?
“Bună” -ncepe el corida,
curajos ca râma-n ac.
“Ce frumoasă-i”, se gândeşte-n timp ce scapă-abil de trac.
“Bună” – scapă şi ea din reflex
Cu-o vinovăţie calmă, ca un pumn primit în plex.
“Te-am văzut şi-am vrut să plec.
N-am putut şi mă petrec
pân’ la tine, poate-poate
vocea mea te-o da pe spate”.
Şi zâmbeşte-abil brunetul
aşteptând cu nerăbdare să se-ntregească duetul.
Ea se regăseşte greu. Timidă, dar detaşată,
tocmai genul lui de fată –
Îl întreabă apăsat: “Care-i filmul preferat?”

Are titlul chiar pe buze – “Jeux d’enfants” ar vrea să zică,
Dar ceva din ego-îl strică
şi plusează cu Pacino:
“The Devil’s Advocate”
– Era mai bun Tarantino?!? –

*va continua

LikeLike

exasperat

January 10, 2011 at 5:21 pm

Ea rememorează calmă, cu privirea ţintă-n palmă:
“Keanu Reeves, Charlize Theron – K, măcar nu e afon”.
Lasă palma să se ducă
şi-l apucă
de privire cu a ei privire grea.
El hipnotic – după ea,
Stă pe loc şi totuşi pare
că se-nvârte după soare.
Simte golul în stomac.
Fuck!
Ea simte, râde haotic;
El stă încruntat, despotic.
Ea erupe, ştie bine;
Şi el ştie, dar mai ţine,
doar-doar va-mpietri prezentul
şi eterniza momentul.

Brusc, senin şi cam grăbit,
se ridică, şi perfid îi lasă cadou un zâmbet
pe obrazul ei, lipit.

Peste patruzeci de ani,
pe o bancă sub platani,
El citind zelos ziarul;
Ea aşezându-i fularul;
El tot calm, ea inimoasă;
Tot cărunt, ea tot frumoasă.

“Ştii..-ntrerupe el cititul –
Mai ştii faza cu peţitul
de-acum..hăt un car de ani?
Uite-aicea sub platani,
Am ceva de corectat:
“Jeux d’enfants” a fost şi este
filmul ăla preferat.

The end!

LikeLike

Saico Cic

January 10, 2011 at 7:48 pm

Foarte frumos! Chiar zilele astea am văzut din nou, pentru a şpe mia oară filmul…:D

LikeLike

exasperat

January 10, 2011 at 10:42 pm

:) Mă bucur că-ţi place.
L-am scurtat oarecumva. Varianta iniţială se termina cu ea dezvăluindu-i la rându-i un secret şi anume că pentru ea, întâlnirea lor din bar nu a fost prima oară când îl vedea. O, nu! Şapte luni de zile, 5 zile pe săptămână, seară de seară el îşi citise ziarul alături de Jack şi alea 2 cuburi în acelaşi bar. Şapte luni de zile, seară de seară, ea “şi-a făcut de lucru” în barul respectiv. Şapte luni de zile a trecut neobservată până când el s-a oprit “cu ochii pe ochii ei”. Îl cunoştea aproape “la secundă”. Cele câteva gesturi care ţin de desfăcutul şi împăturitul unui ziar, bătutul nervos din picior, dunga impecabilă a pantalonilor plictisitor de negri, datul mâinii drepte prin păr pentru alungarea unei şuviţe rebele, felul de a răspunde la telefon şi haioasele încruntări superficiale – toate erau un repertoriu ştiut de ea la perfecţie. Şi a vrut să-i spună asta.

N-a făcut-o!

:)

LikeLike

6 responses to “E un basm din aşternut.”

Leave a comment