Mă gâdilă la nas mustăţile pisicii.
Cum să fac să scap de vicii…?
Ea vrea joacă,
eu – delicii,
sex, mizerii, artificii.
Mă chinuie şi-n somn o nouă amintire.
N-aş vrea-nc-o dezamăgire…
El vrea timp,
eu vreau Iubire.
Soare, calm şi mântuire.
Îmi clădesc dulce idilă;
din caiet mai rup o filă.
Eşti departe,
eu – copilă.
Tăcută, nostalgică, fragilă.

Leave a comment