De-ar fi acum în faţa mea l-aş lua la pumni şi-apoi l-aş face sclavul meu sexual pentru cel puţin o săptămână!

Ar cam fi timpul să-mi scot capul dintre picioare ca să văd unde dracu’ mă duc cu aşa viteză.

Atâta refulare de gunoaie emoționale lăsate de continua spulberare a iluziilor din vară, a făcut din mine un mic dicţionar urban ambulant de mizerii coagulate în fraze pline de ură pentru clişeele din jur. Ambalat frumos, în piele fină, tratată cu Johnson’s Baby Lavender Oil după fiecare duş, scos la diversiune în spaţii virtuale, unde unii chiar cred că văd partea frumoasă din mine în zâmbetele false şi marionetele zgâlţâind epileptic pe sunete ciudate, în fum de ierburi halucinogene şi nori de transpiraţie mascată ieftin cu parfumuri cumpărate de la colţ.

Aşa se întâmplă când eşti romantic şi dai curs trăirilor spontane într-un anturaj nepotrivit. Eşti vorbit pe la spatele cuvintelor…cum îmi place mie să zic. Că deh…tu înţelegi altfel glumele şi ei nu prea înţeleg…

Şi după ce ţi-ai terminat cuminte baia în căcat te ridici timid sperând să nu fii observat.  Știi că puţi de la o poştă a om deprimat şi știi că sunt toţi în panică și-şi întorc sufletele de la tine; vor toţi să te ocolească, să nu se contamineze…mai ales acum când tot mai multă lume află de legea atracţiei.

Şi te trezeşti singurel în sinea ta. Vezi că-s defapt mulţi d-ăştia ca tine, căcaţi pe ei de frică să nu rămână pe veci singuri şi începi tot mai serios misiunea găsirii unui partener de viață…sau de ce-o fi pân’ la urmă treaba asta…

Bun. Şi-acum ce e de făcut?

Sexu’ cu oricine nu-ţi place, invitaţia la teatru nu-ţi mai gâdilă boemul, parcul nu mai are păsărele, la dracu că nici măcar îngheţata nu mai e destul de bună, îl renegi cu scârbă şi p-ăla din oglindă…ce se holbează aşa, retrospectiv ca regimul comunist??

Poartă mănuşi băă!

Păstrează aparenţele, că trăieşti în societate!