Nu fac decât să adun cât mai multe informaţii.

Fiecare om e un mic studiu de caz.

Am încercat să înţeleg tinerii de aceeaşi vârstă cu mine…am încercat să filtrez prin propria-mi personalitate sfaturile celor mai mari şi-am încercat să mă purific privind copiii din jurul meu, de pe stradă, jucându-se, râzând colorat şi sincer sau gângurind primele silabe la gâtul mamelor lor.

În tot ce am văzut în viaţa mea până acum am găsit atât alinare care mă ajută să merg înainte însă am întâlnit și urâţenie atât de stridentă, atât de distrugătoare de orice urmă de iubire încât adesea aleg să fug!

Se pare că am să fug până voi găsi acel cevaul…până mă va opri ceva frumos din sprintul ăsta infernal, din maratonul ăsta odios în care mi-am pierdut inocenţa şi puritatea de altădată.

Sau am să mă opresc, prea obosită să sper într-o viaţă mai bună…prea scârbită de toţi şi toate…

Sau poate…poate cineva va fugi alături de mine…

Şi poate…poate vom poposi împreună un timp, sau doi…sau poate o viaţă…