Am tot mai des zile în care,
profund scăldată-n nepăsare,
privesc senin cum se destramă
‘ntreg castelu-mi din alamă.
Dar am şi momente când
mă găsesc pe jos plângând,
din motive neştiute
sau visări nepetrecute.
Azi sunt goală înăuntru,
n-am Iubire să mă umplu.
Poa’ să moară, poa’ să-nvie;
ce-o să fie o să fie.

Leave a comment