Să fac zilnic ce vreau eu.
Să cutreier teleleu
în tricou și la blugi scurți.

S-am o casă undeva
unde nu mă știe nimenea,
și să mă întorc acolo
după lungi voyage, solo.

S-am și-o casă-ntr-un copac,
undeva în jungla deasă;
să fie a doua casă,
unde stăm chill în hamac.

Să mai am și o rulotă,
cu terasă pe capotă,
s-o conducă-un surdo-mut
care nu mănâncă mult.

Nu-s gânduri de feerie,
că nu joc la loterie!
Eu ce vreau intens, se scrie
pe o foaie de hârtie
la Univers în Consulat
și când Deus s-a săturat
de atâta insistență,
într-o arogantă pasiență,
îmi va da liber la jucat.

Și-am să joc, ține-te bine,
c-am strâns energie-n mine
suficient cât să nu scap
pân’ nu dau jocul peste cap!

Dar până m-apuc de vise,
lenevesc, dusă, în pat.
Aștept, prin ușile deschise,
să intre aer curat.