Stau tolănită ca o mâță,
el – cu-o mînă pe-ea mea țâță,
În perioada mea de streche
mă simt sleită și veche.

Mă simt stingheră-n societate
căci difer de alte
specimene monotone;
cum e una, așa-s toate.

Din suc de pară mălăiață
m-am făcut magiun și vrajă
pădureață.
Tare-n coajă,
dar la inimă, dulceață.

Prin plex am tradus trecutul.
Amar. Robust.
Și trupul…
l-am sărat după gust,
asezonat cu timpul.

Dar tu, abil amant,
mincinos exuberant,
m-ai prefăcut în cub de ceară;
materie inferioară.
Schelet de tablă-n corp vacant
de creatură ordinară.

Din iluzie frumoasă,
un sinistru suvenir.
L-am ascuns sub casă,
chilipir.