Am dus ceartă două zile,
cu mine,
c-a fost din scurt să înțeleg
că trebuie să te dezleg.
E-un pic jenant
și nou, deopotrivă:
imaginea-n oglindă,
o umbră captivă.
Noroc-ă s-a făcut lumină!
Azi m-am trezit mulțumită.
Realizasem peste noapte
că încă mai pot să simt.
Ce binecuvântare grotescă!
Să simți pe viu
cum ți se frăgezește sufletul
pentru marea încercare!

Leave a comment