O pătură de brumă,
răcoare dimineții,
ofrandă Soarelui la geam
și pe buza lui, dulceții.

Caramel-glazură
pe sfârc și băutură,
nisip în păr, chitara…
cum îmi completa perfect
subțioara.

Mi-era sete
și, în joacă,
m-am lăsat impresionată
de palavre bete
cu cadență hipnotizantă.

Acum privesc de departe.

Cu o pereche de aripi avariate
plutesc spre un mal galben,
de rapiță.

Și cad pe moale,
miroase a flori,
ceva scaieți îmi gâdilă cerceii.
E purpuriu și e răcoare,
se crapă răcoros de zori
și mă intrigă tot mai mult
derbedeii.

Ce briză contagioasă,
așa ușor să-ți cad în plasă!

Trecură zile, nopți
și luni
până să poți să te aduni.
Acum e lesne, drum bătut:
venit, văzut, făcut.

Din jale te-am agonisit,
ștrengar afurisit!
Parcă aș vrea să vin…
dar parcă aș mai sta…

Să vezi cum e
să-mi fii străin.

Ce joc divin!