Cu cine lupt să înțeleagă,
n-are fler
sau timp să ia măsuri.
Rigla le e tocită,
nu mai poate să extragă
trăsături
de caracter.

Ascunși sub falsele valori,
dansează în delir sinistru.
S-au declarat moștenitori
și pe Pământ au pus sechestru.

Le spui “Iubire”, “dor” și “viață”
dar răsună trist ecou;
cu zâmbet fals pe față,
transformă inima-n cavou.

Mare păcat,
singurul, de fapt,
în fața Existenței
să fii inapt.