Mângâie-mă, Tu, Măiastră,
cu sclipirea ta divină
şi-mi arată din fereastră
ce mi-e cap şi rădăcină!
Scaldă-mă-n Lumină!

Conturează-mi căi cu raze,
unde stau şi unde merg;
la tot pasul, porți spre oaze
de Iubire, să mă dreg.
Gânduri bune să culeg.

Mi-ai deschis cu zâmbet cerul
şi-am rămas hipnotizată
când ți-ai dezlegat misterul
şi-am înțeles totul deodată,
într-o seară minunată.

Noapte bună, Nestemată!