Cei mai periculoși oameni

Am trăit să înțeleg că cei mai periculoși oameni nu sunt cei cu o armă în mână.

Nu sunt cei care, ajunși la limita disperării și a izolării în singurătate, săvârșesc fapte care stârnesc atenția lumii, prin asta ei găsind un soi dezaxat de alinare profundei lor dureri și separări. Nu sunt acei oameni care au așteptat îndurerați ca cineva să-i înțeleagă și să-i accepte așa cum sunt, să fie iubiți și hrăniți cu măcar un strop din Iubirea atât de necesară unei balanțe emoționale. Nu sunt aceia care au suferit atât de mult și au fost atât de izolați încât au ajuns să recurgă la acțiuni distrugătoare exteriorului, doar ca să creeze concordanță cu deja bombardatul lor sistem interior.

Nu sunt aceia. De ce? Pentru că ei, copleșiți de greutatea durerii lor și neștiind alt fel sănătos de a elibera presiunea interioară, ajung să simtă alinare prin orice fel de atenție îndreptată asupra lor, chiar dacă este una negativă. În acea situație, chiar și atenția negativă este mai bună decât nicio atenție. Ei aleg să-și exprime durerea prin a proiecta distrugerea interioară în exterior. Eul acelora comite un soi de sinucidere; după acel fapt evident, durerea este exteriorizată și nu mai poate fi negată! De acolo începe vindecarea.

Nu aceia sunt cei mai periculoși oameni.

Cei mai periculoși oameni sunt cei care mint. Cei care elaborează realități paralele cu scopul de a bulversa și submina pe cei mai slabi și mai creduli. Cei mai periculoși oameni sunt cei care își reneagă propria durere atât de mult încât, din toxicitatea întunericului lor intrinsec, se proiectează egoul care manipulează hipnotic orice picătură de inconștiență lăsată nesupravegheată. Cei mai periculoși oameni sunt cei care fug de propria lor durere și inventează himere emoționale, justificându-și procrastinarea afectivă prin a îmbrăca haina veșnicei victime care te macină din interior cu vampirismul lor energetic. Din gaura neagră a ignoranței lor de sine se naște o orhidee fermecătoare care te otrăvește încet și sigur. Cei mai periculoși oameni sunt cei care ascund durerea și sensibilitatea într-o armură dictatorială, într-o asprime greu de digerat, perpetuând astfel abuzul pe care l-au primit și din care nu și-au înțeles încă mesajul. Cei mai periculoși oameni sunt cei care consideră că ignorarea durerii, distragerea de la adevărata ei însemnătate sau îngroparea într-o adicție (psihică, muncă, posesiuni materiale, antidepresive, alcool, droguri) te ține la distanță. Te ține pentru o clipă efemeră, apoi ai nevoie de tot mai mult din acea iluzie ca să te poți minți. Cei mai periculoși oameni sunt cei care mint pentru a fi acceptați. Cei mai periculoși oameni sunt cei care mint pentru a evita o confruntare.

Cei mai periculoși oameni sunt cei care mint și nici nu mai știu că mint, atât de adâncă le este psihoza autocreată.

Aceia sunt cei mai periculoși oameni, pentru că întreaga lor energie este canalizată pe a ascunde adevărata vulnerabilitate interioară și din frica de nu fi din nou răniți, au construit o catedrală emoțională fascinantă. Aceia sunt cei mai periculoși oameni pentru că prin menținerea durerii în interior contribuie la densitatea energiei negative colective, inconștienți de repercusiunea ei.

Ei sunt adevărații paznici ai durerii. Cerberul lor este un zâmbet discrepant tristeții incontestabile a ochilor.

Toate aceste pericole sunt rezultate ale durerii neînțelese și neintegrate care, neprocesate eficient, nasc dereglări ce reverberează în întreg Universul.

Ce putem face noi în privința durerii simțite de o persoană care locuiește în jumătatea cealaltă a planetei, în vecini, în aceeași casă sau în același corp?

Prima și cea mai eficientă abordare este aceea de a iniția procesul de curățenie în propria lume emoțională, de recunoaștere și acceptare a greșelilor, nedreptăților, regretelor, faptelor dureroase făcute și primite. Totul începe cu TINE! Dacă tu nu esti ancorat în Iubire, Compasiune, Gratitudine, Înțelegere, nu le poți oferi cu candoare și onestitate nimănui. Nu poți oferi autentic decât ceea ce este deja fructificat în tine. Doar după ce ești stabilizat în virtutea Luminii tale vei putea să-i ajuți pe ceilalți prin exemplul tău. Nu impus, nu arogant etalat, ci simpla ta prezență alchemizează tot din jur. Apoi, cu această armonie și disciplină interioară, vei contribui și pe scală mai largă la înflorirea conștiinței în alții. Din mintea ta clară și din determinarea ta compasională se vor naște acțiuni care vor inspira și vor aduna pe alții compatibili în misiune cu tine. Din acest punct de stabilitate și fermitate vei găsi toate mijloacele necesare prin care să miști munții din loc!

Dintr-un loc întunecat cu minciună, frici neexaminate și dureri neînțelese se nasc toate războaiele lumii interioare și exterioare.