Cine n-ar da garsoniera lui din Cișmigiu pe un pat în cămin la Grozăveşti?
Nimeni. Exact.
Da’ când vine ziua să-ţi iei leafa şi ţi-o iei (nu leafa!)… îl cam dai spre dracul de comfort şi cauţi ca disperatu’ un loc să-ţi faci viaţa. Oricare alt loc în afară de Târgovişte. De preferat căcatu’ ăsta de Bucureşti, decât…înţelegi.
De mult nu mă mai căcasem în frig, cu sulul de hârtie la un subraţ şi şerveţelele umede la celălalt, căţărată sus pe veceu!
Adrenalină, nu alta!
Din cauza asta, pe unde mă duc acum, cu un mare zâmbet pe buze, indiferent: bar, club, acas’ la cineva, tapiţez bine obiectu’ cu pricina şi dau ce-i mai rău din mine.
Ce-i drept, nici nu ştiam cum miroase combinaţia olfactivă dintre cartofi prăjiţi, ficat prăjit, varză, ciorbă + alte chestii aburinde + fum + căcat, până să mă mut aici şi să trebuiască să fumez pe hol ( în frig!!) şi să suport, deci, toate astea!!
Dar există şi un dar.
N-aş fi crezut să mă bucure în felul ăsta ora 21:30, zi de zi, cum mi se întâmplă aici.
Ce se întâmplă la baie, pe întuneric, în nori de aburi, în cămin la Grozăveşti?
Femei în pula goală!
Am aşa…o euforie când ştiu că se apropie ceasu’…
Multe ţâţe…piele udă, semi-întuneric, aburi… SUBLIM!
Păcat că femeile alea guiţă o oră în continuu, cât curge apa caldă. Aş vrea să le dau pe mut…
Ca să vezi ironie, în seara asta mi-a scăpat săpunul. Şi chiar n-am făcut-o intenţionat. Pe bune pe bune!
Cu toate astea, tot nu m-am aplecat să-l iau…paranoia leftovers.
În schimb le-am avertizat că e ceva alunecos pe jos…să nu-şi rupă gîtu.
Nu m-au auzit. Nu le-a păsat. Şi-au continuat discuţiile… ”Da fă, să moară mă-sa, ce muist fă…”
Aş fi vrut să le schimb topicul chatului, dar…să nu moară mă-sa…
”Şi…vii des pe aici?”

Leave a comment