…cuvinte ce seduc orice “cumpărător”.

E de ajuns să dai de înţeles un lucru intim ca ăsta şi sar toţi ca oxigenu-n foc….mai mult să mărească flama.

E tentant, mult prea tentant, mai ales dacă-ţi şi permiţi “produsul”.

Aşa ajungi să nu mai apreciezi lucrurile întradevăr frumoase…că ţi le bagi pe gât până la refuz…şi uiţi cât de dulce e pepenele vara, c-ai mâncat tot anu’ pulpa aia infectă îmbibată cu suc cu aromă de ce ar trebui să fie pepene, cumpărată din supermarketuri la preţ supraestimat!

Iarna nu-i ca vara, băi băiatule!

Dar dacă am renunţa la etichete??

Pofta ar fi alimentată atât de curiozitate cât şi de adrenalina încercării produsului cel nou, fără nume.

Eu una…jos eticheta…