Merg pe burtă de mult timp,
mi s-a tocit ombilicul.
Mă umple nimicul
cu minciuni sfrontate.
Le dau totuși laoparte;
las la pură întâmplare,
în sos de procrastinare
să se termine curând.
Apoi te vreau…și când
cu pulsurile sincronizate,
te iau de gât, mă dai pe spate,
te implor să nu te-oprești.
Nu ascunde adevărul,
și nu sta mereu la pândă,
că se-adună-n cer dobândă
și nu ai cu ce plăti.
Iese oricum el la iveală.

Leave a comment