Luam cerul ca iris
și Luna ca pupilă.
Te priveam prin Ea în suflet,
de departe.
Apoi erai atât de aproape
încât am devenit dependentă
de sărutul tău de dimineață.
Ah, mic dejunul cu dulceață
de pe buzele tale!
Îmbrățișarea ta caldă
și moale.
Mor de-amorul tău febril,
de gâlgâitul pueril,
de ochi lance în ființă,
tovarăși de suferință.

Leave a comment