Printre sufletele colorate în nuanțe de hambar, te văd străluce, serendipituoasă. Și tu nici n-ai habar! Dintre crengile crescute ordonat, țintind spre Soare după cum li s-a dictat, te văd onduind, dar nu-n lumină. Chicotești la drumul lung. Și găsești, cumva, prin toată iarba-naltă, singura floare roză, ascunsă după ciuperci. Ți-am zis ce-ar trebui să-ncerci…… Read more

Mă privești viu și spui: “Ai grijă!”. Se trântește ușa-n urma ta și, în omagiu, brelocul se balansează în cheie încă vreo două minute. Ce treabă mai e și asta, în melanj cu legea firii să-mi stârnească vulturi în plex? Praful murmură confuz într-o așchie de Soare; dimensiuni se conturează și acolo, nestingheriți, ne vedem… Read more

Dintr-un vis frumos, cum nu s-a mai văzut, te-ndrepți tiptil și dureros către un final urât. Nu e cinic, cât real, din înger devii animal. Ce iubești te și distruge, de-asta toată lumea fuge! Tocești ochiul măsurând și tot te prinde când și când… Sincer, zic eu, pierdem vremea luând totu-n zeflemea. În locul tău,… Read more

Fire de parfum în pernă și-amintiri trecând în goană… cât de bine încăpem în patul meu de o persoană! În aburi de alcool și fum îmi deguști blajin privirea și renegi, dar îmi arăți plenar, Iubirea. M-ai zidit într-o privire, într-un glob căprui și strălucit… Mă-ntrebam și eu dacă-i Iubire, după care m-am trezit. Read more

Cu cine lupt să înțeleagă, n-are fler sau timp să ia măsuri. Rigla le e tocită, nu mai poate să extragă trăsături de caracter. Ascunși sub falsele valori, dansează în delir sinistru. S-au declarat moștenitori și pe Pământ au pus sechestru. Le spui “Iubire”, “dor” și “viață” dar răsună trist ecou; cu zâmbet fals pe… Read more

O pătură de brumă, răcoare dimineții, ofrandă Soarelui la geam și pe buza lui, dulceții. Caramel-glazură pe sfârc și băutură, nisip în păr, chitara… cum îmi completa perfect subțioara. Mi-era sete și, în joacă, m-am lăsat impresionată de palavre bete cu cadență hipnotizantă. Acum privesc de departe. Cu o pereche de aripi avariate plutesc spre… Read more

Am dus ceartă două zile, cu mine, c-a fost din scurt să înțeleg că trebuie să te dezleg. E-un pic jenant și nou, deopotrivă: imaginea-n oglindă, o umbră captivă. Noroc-ă s-a făcut lumină! Azi m-am trezit mulțumită. Realizasem peste noapte că încă mai pot să simt. Ce binecuvântare grotescă! Să simți pe viu cum ți… Read more

Ți-am dat vlăstar de dud. Am venit și la 3 zile, luni întregi, ca să îl ud. M-am gândit, naivă, c-o s-ai pentru el o pricepere nativă. Am crezut în ce se-aude… Cum că-ți place în natură și că ești expert în dude. Ce mai zvon alambicat! Gogoșele-naripate, mare căcat glazurat! De fapt, te-a durut… Read more